Celui care vine...

Am uitat sa traiesc... am uitat sa traiesc pentru mine, m-am pierdut in nevoia de a face pe plac, de a crea o persoana perfecta care sa uimeasca, sa multumeasca si sa nu fie criticata niciodata. Am trait in utopia unei personalitati care nu exista, autodistructiva si lacunara. Si ar fi simplu sa impart vina in stanga si in dreapta, sa arat cu degetul spre vinovatul constiintei mele, insa as fi ipocrita.. nu m-a calcat nimeni in picioare, nu m-a fortat nimeni sa cedez, nu am avut pistolul la tampla.
Bajbaim prin viata, prin relatii, cu principii pe care le uitam la colt de pat, cu morala gaunoasa pe care o impartim cu darnicie ca pe un adevar absolut, iar cand totul in jur se transforma intr-un Babel, devenim martiri cu inima zdrobita si ne strigam suferinta in public, sa vada lumea nedreptatea comisa. Responsabilitatea e o notiune mai abstracta ca un tablou pictat de un copil de 3 ani.
Si ce faci cand te trezesti ca Alice intr-o lume necunoscuta, care se schimba la fiecare pas? Astepti sa te gaseasca regina nebuna si sa iti taie capul sau te tii dupa iepurele grabit si nu te uiti inapoi?
Oportunitati noi, bifurcari de drumuri, alegeri diferite se gasesc la "fiecare colt de strada". Toamna nu inseamna sfarsit, doar o sansa sa o iei de la capat, golit de frunzele verzi ale verii, adapostit de soarele racoros de primavara, cu siguranta ca, daca o scoti la capat cu viscolul in inima si ai trecut de gerul iernii ai mai biruit un an.
Toamna mea a venit pe neasteptate, mi-a invaluit sufletul si mi-a prins inima intre doua degete, apasand-o usor, facand-o sa bata din nou. Si de atunci nu se mai opreste, ma poarta pe taramuri demult visate, cu cavaleri si domnite salvate, cu romantism si puritate numai ca sa imi arate ca realitatea este de mii de ori mai frumoasa decat orice basm. Caci realitatea mea imi iubeste defectele si imi preamareste copilarismele. Realitatea mea e calda si imi mangaie obrazul. Realitatea mea are zambetul cel mai sincer si-mi zambeste doar mie.
Intr-o clipa am renascut, intr-un sarut mi-am gasit fericirea, intr-o magaiere mi-am simtit iubirea, in ochii ce sclipeau mi-am vazut viitorul.
Alunecand pe calea esecului, lin si fara griji, m-a prins de mana si mi-a dat inima.."trezeste-te".. si m-am indragostit.
Viata nu e numai un cumul de dezamagiri si esecuri, in livada cu mere pline de viermi vei da mereu si peste unul neatins, rumen si bun. Si, desi nu scriu la fel de bine in momente de fericire, nu-mi pare rau ca nu am de ce sa ma plang azi, pentru ca astazi iubesc, astazi respir linistita pentru ca nu mai sunt singura impotriva lumii, a prostiei si a lipsei de bun simt, astazi te am pe tine.

Schimb de mama..

Toti vor sa aiba in viata lor o persoana pe care sa se bazeze, care sa-i satureze de sfaturi, sa aiba un cuvant bun mereu, un gand fericit, sa le ridice idei la fileu si moralul din tarana. De obicei persoana respectiva trebuie sa posede neaparat inca o calitate indispensabila si anume aceea de a nu se plange niciodata. Si, desi e varianta dezirabila, absolutisme de genul acesta sunt utopice, asa ca e de ajuns sa se stie ca rareori o sa auzi din partea ei/ lui un strigat de ajutor destinat tie.. ei se descurca si singuri, sunt puternici ca un Hercule, infailibili ca fondul de ten al Milei Jovovich si zambitori ca un copil caruia i se da o jucarie noua. Si pe fondul de psihanaliza gratuita din partea unui astfel de ajutor uman uitam semnificatia unei adevarate prietenii si nu disfunctionalitatea unilaterala amicala dintre ajutat si ajutant.
Oare speranta ramasa pe fundul cutiei Pandorei nu a creat mai mult necaz si suferinta decat daca ramanea pierduta impreuna cu toate relele scapate in lume? Sau varianta cum ca speranta este cel mai mare rau dintre toate cate s-au revarsat..in fond, cum de intr-o cutie menita sa razbune un ego ranit s-a strecurat o urma de umanitate? Un plan vindicativ nu ar trebui sa aiba omisiuni ci sa fie fortificat din toate unghiurile. Speranta nu avea ce cauta acolo decat in cazul in care a fost dinadins lasata, ca pedeapsa suprema.. sa credem orbeste in ceva ce nu tine de noi. Este totusi vorba de Zeus, stapanitor al Olimpului si mai-marele tuturor divinizatilor.
La fel cum facem cu orice lucru dorit speram de la persoana in cauza sa gaseasca o solutie la toate problemele noastre, sa fie lumina de la capatul tunelului care anunta sfarsitul drumului, sa rezolve misterul existentei noastre, sa faca ceea ce noi suntem prea slabi sa facem. Ne agatam de imaginea de supraom pe care ne-am creat-o singuri prin ignorarea aspectului de reciprocitate. Nu ascultam cu atentie si respingem perspectiva umanitatii fragile din spatele ubermensch-ului.
Autolimitarea este o caracteristica des raspandita.
Prietenii adevarati sunt greu de inventat, imposibil de pastrat si usor de iubit.
Concluziile sunt variabile, fiecare are o interpretare diferita a premiselor, de aceea imi permit, ca persoana direct vizata de propriul meu "articol" sa nu trag linie si sa imi expun parerea.

Fereste-ma de prieteni ca de dusmani am eu grija!

Be yourself, by yourself, stay away from me

Psihologia umana, desi complexa si de nedeslusit, este previzibila prin prisma societatii si a apartenentei la aceasta. Nu vorbesc despre bine cunoscutul efect de turma, e vizibil si cu ochiul liber fara sa fie nevoie de o discutie pe tema asta.. ma refer aici la similitudinile comportamentale bazate pe nevoia de a fi perceputi intr-un anume fel. Apartenenta este astfel vazuta ca o masca asumata in piesa vietii unde toti joaca rolul de ei insisi. Ati auzit de expresia "se muleaza ca o manusa ".. suntem invatati de mici ca e nevoie sa te dai dupa cum bate vantul, incepand cu papusile Barbie sau jocurile Playstation de care ai nevoie ca sa se joace ceilalti cu tine. Adolescenta este insa cea care iti dezvolta cu adevarat mentalitatea de marioneta de buna voie si nesilita de nimeni, in momentele in care cauti acceptarea celorlalti si nu stii cine esti cu adevarat. Mai tarziu, cand te dezamageste destul de multa lume si ajungi la concluzia inutilitatii unei coexistente bazate pe reciprocitate incepi sa fii cu adevarat unic in dezvoltarea unei personalitati concludente.
Insa oricat de puternica ar fi nevoia de a te adapta la gusturile si ideile altora, nu poti sa nu iti scoti la iveala ipocrizia nativa. Dar, pentru a da o nota mai suportabila atitudinii in sine, oamenii au numit asta "placere vinovata " sau mai bine cunoscuta in limba engleza ca guilty pleasure. Ceva care stii ca este gresit, imoral poate si oarecum penibil, insa nu te poti abtine sa nu faci uz de el, totodata nerecunoscand ca ai simti vreo atractie.
Este fascinant cum omul poate fi capabil de atata rautate, violenta, viclenie insa nu poate sa isi acepte adevarata natura, nu poate sa se arate lumii drept ceea ce este, nu poate scapa de stigmatul de nelegiuit, de paria.
Fiecare distorsionare a realitatii e proportionala cu gradul de negare a sinelui. Variatiuni pe marginea muzicii, localurilor, filmelor, politicii,oamenilor, bauturii, mancarii etc..
Unicitatea vine cu micile ei dezavantaje, unul din ele fiind riscul asumat la o existenta mai mult sau mai putin solitara. Diversitatea nu e un lucru rau.. de aia exista diferentieri de sex, religie, culoarea pielii, traditii, zone geografice etc.
Unicitatea este ca o dependenta, primul pas este sa o recunosti...Sunt imperfecta dar ma tratez..

Stare de spirit : Bon Jovi - Always, guilty pleasure no 1.

Pe'aici nu se canta!!

Mi-a dat un amic zilele trecute un link de youtube ( printre putinele persoane de la care accept si ma uit pentru ca are prostul obicei sa ma intrebe dupa aia )cu o faza dintr-un serial arhipremiat si adulat de pustanii din intreaga America, Scrubs. Si atunci mi-am adus eu aminte de ce nu am downloadat nici pana in ziua de azi cele 8 sezoane... cand ti-e lumea mai draga te trezesti cu un mini muzical, o scena penibila in care personajele isi exprima frustarile, dorintele si visele cantand la unison. Cele mai prost petrecute 2 minute 20 se secunde din viata mea. A intrecut chiar si linkul despre un fashion desinger din Romania care o imita pe tanti Gaga,blonda dolofana care se agita in diverse ipostaze chitchoase, jucand carti pe dezbracate, bluffand dupa zisele ei in timp ce e in club beata si doar vrea sa danseze.
Muzicalurile sunt ca un fel de Karaoke "oleaca" mai profesioniste, te faci de maro in stil mare, cu un card de specilisti in canto in spate si numeroase duble pana iese totul bine.
Si pe deasupra, ca un fel de bomboana pe coliva se danseaza in ritmul muzicii, cu costumase si accesorii potrivite. Imagineaza-ti-o pe Queen Latifah, o doamna cu greutate, ca sa nu o zicem direct pe aia cu "e grasa coaie", cum isi misca gratioasa colaceii, cantandu-ne si incantandu-ne.
Dar deh, nu ne punem cu opinia publica,ce e al poporului e al poporului, iar daca nu ai paine, da-le cozonac. Industria indiana de filme a stiut sa profite de asta si asa s-a nascut Bollywoodul, taramul mirifc in care clasa de jos poate sa viseze la o iubire ca'n povesti, pe muzica hindi, dat din buric, cantecele si coregrafie perfecta.
"The wizard of Oz" a fost primul care mi-a zgariat timpanele, cu donshoara Judy Garland urmarind drumul din caramida galbena cu o fata tampa si muzica in suflet. Si aici as simti nevoie de un "Die, die my darling" de la Metallica. Atunci am jurat ca mai bine ma culc la 9 dupa ce se termina programul CN si raman la fetitele PowerPuff si la Eustache.
Cand este un moment propice sa joci intr-un muzical? Oricand esti disperat si cariera ta scartaie. Fratilor, lasati muzicalurile pe Broadway, lasati-l pe Webber sa mai faca niste bani din asta, actorii sa isi traiasca metastaza ultimelor reprezentatii acolo,iar lumea buna din New York sa isi cultive ipocrizia.
Numarul filmelor cu adevarat bune este si asa ridicol de mic, nu adaugati rana pe sare, exista sanse mai mari ca procentajul sa scada cu fiecare productie tip "Chicago". Musiu Gere, pensioneaza-te!

Din colturi uitate...

De cele mai multe ori in viata dai peste nenumarate lucruri pe care ti le doresti si nu le poti avea. Nu poti decat sa incerci pana reusesti sau pana renunti. Mintea e programata ironic : cu cat ceva e mai greu de obtinut cu atat il vrei mai mult, iar cand il ai nu-ti mai place. Dar ce faci atunci cand ceva-ul ala iti bantuie mintea constant, te patrunde in fiecare colt al trupului si te invaluie intr-o ceata de misticism si romantism de mult apus? Ce ii zici inimii cand te intreaba de ce o faci sa sufere? Cum dormi noaptea cand imaginatia ti-o ia razna si nu poti rasufla linistit daca nu iti iei doza de nebunie? Cand visele tale sunt de o perfectiune dureroasa care te fac sa te scarbesti de realitate? Cum treci peste ziua de maine cand azi e abia la inceput? Ce faci cand timpul e in defavoarea ta si iti lungeste chinul amanandu-te cu perioade scurte.. peste o zi, ba peste o saptamana de fapt, hai ca o luna nu e asa mult, iulie nu e asa departe, in toamna se rezolva.
Fiecare are cate o cruce de carat, suntem niste eroi herculieni numai ca nu tinem cerul pe umerii nostrii ci doar propriile neajunsuri si frustari. Muncim mai ceva ca Sisif si colindam prin viata ca Ulise prin lume, uitand de ce e important si de ce ne asteapta acasa, pentru ca bineinteles vrem ce nu putem avea.
O data in viata insa se iveste o dorinta atat de puternica incat nu poti decat sa te lasi prada ispitei si sa cazi din rai in mod deliberat, nici nu mai e nevoie de Eva sa te indemne. Ispita mea e ca nimeni alta. Ma amageste cu viitorul si imi invenineaza prezentul. Ispita mea are perfectiunea in ochi, in ochii cu care ma priveste zambitoare la ore tarzii in noapte. Ispita mea nu mai e ispita pentru ca ma are in totalitate, imi domina ratiunea si imi strange inima intre degete, captiva de buna voie.
Cum ar fi sa te indragostesti de soare? Eu am facut-o. Soarele meu imi incalzeste sufletul si iarna, imi zambeste parca numai mie iar seara apune trist ca intre noi e distanta mare. Soarele meu nu arde decat inimi intre raze, atinse intamplator la cerere.
Si-l vreau ca niciodata, dar pe zi ce trece se inalta tot mai sus pe cer ca sa nu-l pot avea, pentru ca stie ca atunci cand am sa il ating ma va topi.

Tipologii ratate

Exista un tip de oameni care intodeauna te vor surprinde, in modurile cele mai neasteptate cu putinta.

Luam un exemplu concret.. sa zicem ca iesi intr-o seara in club. Te distrezi, totul merge okay, muzica se putea si mai buna, dar nu deranjeaza...e minune numai ca ti-a fost dat un ACDC urmat de Queen, Metallica si Limp Bizkit. Nu cele mai stralucite melodii de la ei, dar nu poti face nazuri. Te fatzai pe la bar, pe la baie, prin club, nimic nu promite sa fie ceva deosebit. Din senin dai peste o cunostinta; mult spus cunostinta, dar hai, o categorisim asa sa nu se supere. Prietenul unui fost prieten de-al prietenei tale..in sfarsit, vi se face introducerea cuvenita.. nu retii cum il cheama.. nici nu vrei, dar se investe ocazia nefasta de a ti se da peste nas ca nu ai facut-o, cu subtilitate, dar tot te simti rusinata. Te hotarasti sa fi draguta ca sa compensezi pentru gafa..se poarta discutii pe diverse teme , te interesezi de anumite aspecte banale din viata lui, un dans, doua, un "hai afara la o tigara ca aici e mult fum".. lucruri light. Se face 5 dimineata, pe muzica de plecat acasa iti iei catrafusele si dai sa pleci, dar nu inainte de a fi oprita de companionul de mai devreme. Discutie usor stanjenitoare..
"Nu vrei sa iesim maine?
Nu pot..
Luni atunci.
Nici.
De ce,te-am deranjat cu ceva?
Nu, dar stii, am prieten.
Si ce daca, doar iesim la un suc..
Sincer nu pot, trebuie oricum sa ma vad cu el maine.
Atunci ramane pe luni.
Nu stiu, vorbim.
Cum?
Adica?
Pai cum dau de tine?
Te descurci tu...
Da-mi nr tau.
(la dracu) Fie"

Urmeaza apoi situatia cu adevarat stanjenitoare:
La 5 minute dupa ce iesi din bar suna telefonul : te-a anuntat ca e numarul lui..buuuuun.
Ajungi acasa...esti pe punctul de a adormi cand te trezesti cu mesaj ca e acasa si ca iti ureaza somn usor..ooooook..pa si tie..inca un mesaj si altul si aaaaaa lasa-ma sa dorm.
Te trezesti pe la 4 ..ghici ce? Inca un pliculet enervant... omule, ai zis ca nu ma cauti, ca nu ma suni, ca nu, ca nu, ca etc? Incearca sa ii explici acum de ce e stresant..o lasi balta.
Luni iar mesaj. Ii spui ca nu ai chef de iesit. Te suna, te balacareste putin si ramai masca. Iti bagi picioarele si inchizi. Credeai ca ai scapat? Nu, urmeaza doar cireasa de pe tort :

"Te-ai purtat urat cu mine si ignorant, de parca nu ai fi vrut sa te vezi cu mine!nu inteleg dk nu ai vrut dc ai mai zis ca da!asta ma intriga cel mai tare, k ti-ai batut joc de mine! asta e..trebuia sa nu-ti* dat nici un semn si dupa imi dadeam seama de mai multe...in fine..scuza-mi deranjul si o zi buna!pa!"

La 5 minute inca unul:

"Prost sunt eu k am avut incredere!mi-am luat-o in barba frumos de tot si cat ti-ai batut joc de mine!asta e...dk tu crezi ca asa e mai ok sa te comporti asa...nu mai zic nimic!nu am fost insistent, dar knd vreau sa ma vad cu cineva o caut,nu las sa treaca saptamani.nu sunt indiferent,imi place sa discut cu pers respectiva!dar na,fiecare are o alta perceptie asupra anumitor lucruri! te ataci foarte rpd,incearca sa nu mai fii asa...na ce sa mai zic!?o zi cat mai buna."

Bineinteles ca nu a fost deloc insistent nici cu celelalte 2 mesaje de dupa astea doua si cu apelurile insistente la care nu i s-a raspuns.
Omul a reusit ca intr-un mesaj sa filozofeze, sa dea sfaturi comportamentale, sa se prezinte intr-o lumina favorabila dupa parerea lui, sa bage putina negare, sa pozeze in victima, sa isi accentueze calitatile si sa o dea si in politeturi inutile.

Si tocmai cand crezusem ca era mesajelor a cam trecut si ma refer aici la mesajele lungi in care spuneai vrute si nevrute numai ca sa folosesti toate caracterele ca deh, tot banii aia ti-i lua.

Negarea este un lucru minunat, toti avem micile noastre iluzii in care ne incapatanam sa credem contrar a tot ce ni se demonstreaza..insa daca 16 mesaje si numeroase apeluri in 2 zile nu e insistenta penibila, atunci cel putin continutul lor se poate incadra in tipar.

* daca tot ti-ai pierdut timpul sa scrii un mesaj 4 in 1 incearca sa nu adaugi la penibilism cu greseli de gramatica si limbaj de clasa a2a

Citeste o carte,arde-o hippie si lasa aerele.

E la moda sa fi cult. La unii, cultura se manifestă ca boală profesională, de aceea :
E la fel de genial sa iti canti maretia prin baruri si colturi de pat.Si totusi "La pomul laudat sa nu te duci cu sacul" mai ales daca se lauda singur.

E nevoie sa spui multe si marunte, sa faci impresie prin logoree neasamuita, sa creezi o imagine majestuoasa despre tine si apoi sa nu lasi pe nimeni sa vada viermele din marul rosu si rumen. Din cand in cand se mai gaseste cate o Alba ca Zapada sa muste prosteste din el si sa ii ramana in gat bucata mare de stricaciune.

E necesar ca in procesul asta sa ai cu tine pelerina de supraom. Nu uita sa o tii la vedere, sa te mandresti cu super puterile tale..din cand in cand sa le folosesti in ciuda... plesneste-i cu replici... arde-i laser cu jigniri..fa ocolul pamantului cu ei si uita-i prin diferite coclauri.. cere-ti scuze dupa care tranteste-le cate una cand nu se uita,oricum nu pot dovedi ca tu ai fost,ai viteza fulgerului...prefa-te ca nu iti pasa cand te plesnesc la randul lor si fa-ti o iesire grandioasa lasand in urma cuvinte si ganduri de nedeslusit ca sa iti pastrezi reputatia intacta.

Fi ca Hopa Mitica, "cade'n cur si se ridica"..intoarce foaia ori de cate ori cineva te taie cu ea. Nu e necesar sa tii cont de pareri, sentimente, mentalitati, prietenii, oricum tu cu tine va iubiti cel mai mult.

Trateaza-i pe toti ca pe niste extensii imperfecte dar necesare ale tale. Apoi nu-i lasa sa fie altfel decat actori de rezerva in filmul tau, unde tu esti regizor, producator, personaj principal, secundar, de umplutura, sunetist, scenarist, baiatul cu cafeaua si femeia care matura la sfarsit de program.

Pozeaza in geniu neinteles, cauta-ti anturaj si plange-te ca nu iti gasesti locul... se va gasi cineva care sa te iubeasca in ciuda discrepantei de intelect dintre voi pe care nu se poate sa nu i-o faci cunoscuta pe parcurs, dar intr-un mod profesoral, intelegator, condescendent si bineinteles umilitor. E de datoria ta sa imparti intelepciune la cei saraci cu duhul.

Evident ghideaza-te dupa cele 7 virtuti ale unei vieti perfecte : snobism, ipocrizie, grandomanie, condescendism, superficialitate, aroganta, decadenta. Adauga si o supradoza de seriozitate si voila ai incropit o personalitate infailibila, armura de otel de care se vor lovi toti ca mustele de parbrizul unei masini ce ruleaza cu viteza excesiva.

Stare de spirit : Soldier of fortune, Deep Purple

Soldier of Fortune - Deep Purple